10% dintre angajati vor beneficia de pregatire profesionala continua
În prezent, numai 1,5% dintre angajaţii români beneficiază de pregătire continuă, adică pregătire efectuată după intrarea pe piaţă muncii, spre deosebire de Uniunea Europeană, unde media este de 15%. Totuşi, este prevăzut că această situaţie să se schimbe în patru ani. Proiectul legii formării profesionale a intrat săptămâna trecută în dezbatere publică şi tot săptămâna trecută reprezentanţii Ministerului Muncii au hotărât să amâne adoptarea acesteia în formă actuală. Motivul? Prea multe neclarităţi.
Principalul motiv pentru care a apărut această lege este o directivă venită din partea Uniunii Europene, în urma căreia se doreşte reglementarea activităţilor de training.
"Până în 2012 vor fi alocate între 500 şi 700 de milioane de euro anual din fondul de coeziune socială pentru că măcar 10% dintre angajaţi să aibă parte de pregătire profesională continuă", spune Mihai Păsculescu, prim-vicepreşedinte al Uniunii Generale a Industriasilor din România (Ugir 1903).
Formarea profesională este privită în lege din două perspective: cea a formării iniţiale, adică înainte de intrarea pe piaţă muncii, şi continuă, respectiv formarea angajatului după intrarea sa pe piaţă. Din acest motiv, există încă destule confuzii în ceea ce priveşte denumirea legii. Printre altele, iniţiativă adoptării proiectului de lege ţine şi de apariţia unui program PHARE al cărui scop este recunoaşterea tuturor diplomelor emise în ţara.
Bătălie între furnizorii de training
Încă de la înfiinţarea proiectului de lege a formării profesionale, principalele reproşuri au fost legate de lipsă de adaptare la nevoile adevărate ale pieţei, cât şi de taxele prea mari, care îngrădesc accesul la formare.
Concret, prin implementarea legii se urmăreşte facilitarea învăţării prin oportunităţi egale, prin promovarea accesului şi a oportunităţilor egale pentru toţi, promovarea calităţii formării profesionale, cât şi promovarea recunoaşterii certificatelor emise de furnizorii de formare profesională. La acestea se adaugă promovarea recunoaşterii în ţară şi în străinătate a certificatelor emise de furnizorii de formare profesională continuă acreditaţi şi de centrele de evaluare acreditate.
Pe de altă parte, conform noii legi, acreditarea unei firme de training se face de către o comisie mixtă formată din Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA), sindicate, patronate şi comitetele sectoriale. La rândul lor, acestea din urmă, care sunt organizaţii non-profit, elaborează un proiect de training pentru anumite companii, urmând să-l scoată la licitaţie. Aici intervine "bătălia" între firmele de training, care odată ce obţin dreptul de a implementa proiectul, primesc şi 75% din banii necesari realizării acestuia, bani care provin din fonduri europene.
Păsculescu crede însă că potrivit proiectului de lege a formării profesionale, criteriile de acreditare sunt lipsite de claritate şi transparenţă.
Pe de altă parte, angajatorii văd cu ochi buni adoptarea legii. "Este bine-venită o astfel de lege. Ideea este bună, însă depinde cum va fi finalizată. Nu orice tip de training reprezintă formare profesională, spre exemplu team building", este de părere Monica Bolocan, director de resurse umane al producătorului de cafea Strauss România (fostul Elite Strauss).
Cu toate acestea, în opinia sa, cei care fac legea nu au legătură cu practica. "Cel mai bine ar fi că o astfel de lege să definească cu exactitate profesiile şi să specifice care sunt programele profesionale specifice fiecărei meserii".
Mai mult, singurul lucru care prin care ar putea să fie afectaţi angajatorii este faptul că trebuie să documenteze mai bine trainingurile pe care le fac pentru ca acestea să fie recunoscute şi să monitorizeze costurile pe care le presupun sesiunile de pregătire.
Taxe mari
Cristina Stroe, de la firma de training Vertical4, este de părere că orice lege noua adoptată are impact asupra celor care fac business, şi aceştia ar trebui luaţi în considerare. Ea semnalează şi alte probleme care ar trebui rezolvate înainte de lansarea proiectului.
"În legătură cu proiectul de lege privind formarea profesională continuă, cred că este oportun, în măsură în care va intră în aplicare după ce se vor definitivă standardele ocupationale şi după ce se va actualiza Clasificarea Ocupatiilor din România (COR)", spune Cristina Stroe.
În opinia reprezentanţilor Uniunii Generale a Industriasilor din România (Ugir 1903), ministerul încearcă să supra-reglementeze un domeniu de activitate aplicând "orbeşte" o recomandare a UE privind stabilirea unui cadru comun de calificări. Mai mult, reprezentanţii Ugir 1903 sunt de părere că această viitoare lege va afecta serios domeniul formării profesionale şi non-profesionale dacă va trece în formă actuală.
Principala obiecţie a reprezentanţilor Ugir 1903 este valoarea prea mare a taxelor pentru acreditarea furnizorilor de formare profesională. De asemenea, aceştia au dat exemplul Spaniei sau al Olandei, unde sindicatele şi patronatele sunt cele care se ocupă de aspectul formării profesionale.
Referitor la taxe, potrivit reprezentanţilor Ministerului Familiei, Muncii şi Egalităţii de Şanse, taxa de acreditare a furnizorilor de formare profesională de către CNFPA este în scădere. Conform noului proiect de lege, costurile pentru acreditarea furnizorilor de formare vor fi de două salarii medii brute, în condiţiile în care, conform actualului cadru legal, această taxa este de trei salarii medii pe economie. Actualul cadru legal este Ordonanţa Guvernului nr. 2.129/2000 privind formarea profesională a adulţilor.
Pe lângă acestea, pentru fiecare absolvent care participă la examene de certificare, furnizorul de formare plăteşte 2,5% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale pentru anul în curs, bani care merg la bugetul de stat.
Reprezentanţii ministerului spun că taxele de examinare sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor pe care le implică activitatea de certificare a participanţilor la formarea profesională. De asemenea, şi în prezent furnizorul de formare acoperă cheltuielile comisiilor de examinare. Nivelul acestor taxe a fost stabilit prin consultarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, a comitetelor sectoriale şi discutat în cadrul consultărilor organizate de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
De asemenea, există şi alte voci care susţin că această lege nu este adaptată situaţiei actuale şi specificului local.
"Acreditările la CNFAP sunt date aproape automat, fără a se ţine cont de calitatea programelor", a declarat Cristian Ducu, general manager al firmei de training Smart Solutions & Support, prezent la dezbatere. El a adăugat că, pe lângă acest lucru, nu toate tipurile de formare profesională sunt acoperite.
Firmele care oferă cursuri de formare profesională pot funcţiona şi fără acreditarea din partea CNFPA, însă această ajută în procesul de obţinere a fondurilor europene în cazul participării la licitaţiile de proiecte.
Cristina Stroe este de părere că standardelor ocupationale cuprinse în lege, adică pregătirea sau studiile necesare ocupaţiei respective, prezentate în lege, trebuie să li se adauge şi competenţele specifice acelei meserii.
"Firmele de training se ocupă de dezvoltarea acestor competenţe. De aceea, este util că la elaborarea standardelor, CNFPA să ţină cont şi de părerea angajatorilor şi consultantilor în domeniul resurselor umane din România. După ce aceste standarde la nivel naţional vor fi gata, Legea privind formarea profesională continuă devine utilă", specifică Stroe.