Ce facem cu un credit intr-o perioada de criza financiara

 

Criza financiară mondială, majorările substanţiale ale preţurilor în ultimele luni, creşterea dobânzilor, fluctuaţiile de curs valutar, problemele serioase cu care se confruntă unele bănci europene, prezente şi în România, ne pun pe toţi pe gânduri.

 

Ce fac, schimb leii în euro, îmi renegociez salariul în moneda europeană, amân contractarea unui credit până se vor mai potoli lucrurile, scot banii depuşi la bană şi cumpăr aur sau îi bag la saltea? Sunt doar câteva întrebări la care mulţi ar vrea un răspuns cât mai sigur.

 

Numai că, din păcate, singurul sfat util în aceste vremuri tulburi este acela de a acţiona cât mai prudent. Să luăm ca exemplu un credit. Ştim că toată această criză mondială a pornit de la faptul că în jur de trei milioane de americani nu şi-au mai putut plăti ratele la creditele ipotecare, întrucât băncile au majorat peste noapte dobânzile iar preţul caselor s-a prăbuşit.

 

La noi, cel mai mare pericol îi pândeşte pe cei care au credite imobiliare sau de valori mari în euro, pentru că odată cu devalorizarea leului vor trebui să scoată din buzunar cu peste 10% mai mulţi lei. Nu trebuie uitat însă că beneficiarii creditelor în valută au economisit, în prima parte a anului trecut, un procent identic, ca urmare a aprecierii leului, aşa încât riscul a fost în parte amortizat. Iată de ce, cei care au acum credite în valută, e preferabil să le păstreze şi să nu le schimbe în credite în lei.

 

Există cel puţin trei argumente în acest sens: cursul valutar va cunoaşte din nou o perioadă de apreciere, aşadar rata va mai scădea, dobânzile la creditele în lei sunt substanţial mai mari decât la cele în euro, ceea ce înseamnă o rată mai mare, iar costurile cu schimbarea creditului ar putea fi mai mari decât o depreciere temporară a leului chiar şi cu 10%.

 

Mulţi clienţi ai băncilor se întreabă dacă nu cumva o dobândă fixă ar fi mai potrivită pentru un credit, astfel încât să fie protejaţi de fluctuaţiile de dobândă. Răspunsul ideal ar fi da, însă după cum se ştie, dobânzile fixe nu se pot stabili decât pe perioade scurte de timp, tocmai din cauza schimbării condiţiilor de pe pieţele interne şi internaţionale.

 

Pentru că o bancă, fie ea românească sau europeană, depinde foarte mult de ceea ce se întâmplă cu indicii de referinţă internaţionali. De aceea, chiar dacă băncile se laudă cu dobânzi fixe, tot le vor modifica. Pentru că ele îşi fixează dobânda în funcţie de indicele Robor, o dobândă medie a pieţei bancare publicată de Banca Naţională, sau de Euribor, dobânda de referinţă pentru euro, la care fiecare bancă îşi adaugă marja sa de dobândă.

 

Atunci când indicii interni sau externi cresc sau scad, banca va modifica în consecinţă dobânda. Aceasta poate să fie schimbată chiar dacă indicii nu se modifică, prin micşorarea sau majorarea marjei fixe aplicată de bancă, în funcţie de propria politică: dacă vrea să atragă mai mulţi clienţi, va scădea marja, dacă vrea un profit mai mare, o va majora. Aceste schimbări sunt însă mai puţin frecvente.

 

De aceea, atunci când alegem un credit pe termen lung, e bine să ne informăm care este marja de dobândă aplicată de bancă, pe lângă indicele de referinţă, ca nu cumva după contractarea creditului banca să ne majoreze substanţial rata. De altfel, marja fixă practicată de bănci este acum destul de substanţială, astfel încât unele bănci îşi permit să o mai reducă, chiar dacă dobânda de referinţă este în urcare, din cauza creşterii inflaţiei şi a majorării dobânzilor de referinţă a BNR şi a Băncii Centrale Europene.

Sursa: http://ghiseulbancar.ro
"Magister Info", anul VII, nr. 63, februarie 2008