Când ne referim la etica în afaceri întelegem (sper!) un ansamblu de reguli (uneori nescrise) care fac operabile relatiile corporatiste fara de care nu putem vorbi de o piata cu adevarat functionala. Accentuez, relatii! Toata lumea cunoaste, e drept, mai mult ca teorie, una dintre foarte importantele legi ale economiei, care spune ca profitul este legat în mod direct de riscul asumat. Nu spun ca întreprinzatorul român nu îndrazneste, însa, de aici pâna la a crede ca acest principiu e motorul activitatii economice, mai e mult. Neîncrederea în tot ce e nou si respingerea lui neconditionata sunt rezultatele unei adeseori slabe pregatiri manageriale si pot deveni premisele unui viitor blocaj. Vorbeam mai sus despre relationare, referindu-ma la un întreg complex de factori care pun agentul economic în mijlocul unei retele pe care în mod curent o numim piata capitalista. Ce se întâmpla însa atunci când cele doua concepte, cel al riscului asumat si cel al relationarii economice lipsesc cu desavârsire din vocabularul unui manager? În primul rând sunt privite ca ciudate initiative al caror efect, desi demonstrat, e considerat iluzoriu si imposibil de controlat. Amintesc printre aceste initiative formele alternative de publicitate, operatiunile de optimizare, operatiuni de intermediere si servicii secundare. În al doilea rând (si efect al primului) se produce o feudalizare a activitatii care îsi pierde tot mai mult caracterul economic. Închei printr-un exemplu foarte relevant. Un francez se mira cum de într-o întreprindere care produce scule de mâna, conducerea, de nationalitate româna, sa fie preocupata de producerea elementelor intermediare, necesare în procesul de fabricatie, în loc sa se apeleze la producatori specializati. Francezul nostru e director tehnic si are experienta unei economii capitaliste înteleasa în spiritul ei. Noi mai avem pâna sa întelegem ce a vrut el sa spuna.
Mihai Oprea
Master II, Comunicare
Universitatea Transilvania Brasov
Editorial "Magister Info" nr.26/ 12.2004
